Ibn-Sina Avicenna (Abū ʿAlī al-Ḥusayn ibn ʿAbd Allāh ibn Sīnā)(980—1037), este un reprezentant de seamă al medicinii şi biologiei arabe.
Marele medic şi naturalist s-a născut în anul 980 la Buchara şi a murit în anul 1037 la Hamadan.
Ibn-Sina, cunoscut mai ales sub numele latinizat de Avicenna, a fost supranumit „principele medicilor” şi „floarea culturii arabe”, fiindcă pe lângă un excepţional medic şi savant, era un filosof de mare fineţe, un abil om de stat şi un talentat poet.
Ibn-Sina a fost o figură de un umanism universal, de felul lui Leonardo da Vinci sau Goethe.
Originea lui a fost controversată, fiind considerat persan sau arab.
În prezent se cunoaşte că a aparţinut poporului tadjik.

Aristotel (382 - 322 î.e.n.), marele filosof grec al antichităţii, s-a născut în Tracia, într-o familie de medici. Tatăl său Nikomachos a fost medic la curtea regelui Macedoniei.

La vârsta de 17 ani, Aristotel se stabileşte în Atena, unul din cele mai mari centre culturale ale vremii. Aici, timp de aproape 20 de ani, îl are ca profesor pe cunoscutul filosof Platon, cel care organizează şi conduce renumita şcoală elenă, Academia Platonică, care a format numeroase generaţii de filosofi şi naturalişti antici. 

Emil Pop, (1897—1974) întemeietorul palinologiei româneşti.

Marele savant român s-a născut la 13 aprilie 1897 la Alba Iulia unde urmează şcoala primară. Studiile liceale le termină la Braşov în 1915. În anul 1923, urmează cursurile Facultăţii de ştiinţe a Universităţii din Cluj, pe care le termină în mod strălucit, obţinând diploma de licenţă cu distincţie. În anul 1928, la aceeaşi facultate obţine diploma de doctor în ştiinţe cu menţiunea „magna cum laude”.

Galen (129—200 î.e.n.) s-a născut în oraşul grec Pergam, ca fiu al unui arhitect, care i-a dat o educaţie deosebită, din care nu a lipsit, conform uzului timpului, studiul filosofiei platonice şi aristotelice, al ştiinţelor naturii şi al matematicii. Pentru medicină Galen a avut o înclinare deosebită, pregătindu-se în acest scop în oraşul natal, apoi în urma unor călătorii la Alexandria şi Smirna.

După ce a exercitat un timp medicina la Pergam s-a stabilit, în anul 164, la Roma, unde a devenit medicul lui Marcus Aurelius şi al fiului acestuia, Commodus. Aflându-se cu împăratul la Aquilea pe Dunăre, el ar fi participat la combaterea unei epidemii de pestă, dar datele relative la acest fapt nu sunt integral cunoscute.