incapacitatea unui organism de a se mai înmulți; incapacitatea unei celule de a se mai divide. Ex. o celulă prelevată de la un nou-născut plasată în cultură in vitro se divide de 50 de ori după care moare. Longevitatea umană a ajuns în jur de 115 ani. Îmbătrânirea organismului survine în urma acumulării în celule a unor deșeuri dăunătoare reprezentate de radicalii liberi care dereglează mecanismele biologice, cu consecințele: senilitate și moarte. Gerontologii explică îmbătrânirea prin 3 teorii: 1) îmbătrânirea este codificată genetic în ADN; senescența și moartea sunt înscrise în gene (aceeași genă poate controla diviziunea normală — viața, cât și moartea prin transformarea ei în oncogenă, generatoare de cancer); 2) celulele organismului se dereglează progresiv și acumulează erori de funcționare, care devin, în final, catastrofale pentru individul întreg. Aceste erori survin în cursul diviziunilor celulare, în special, în cursul sintezei proteinelor de către gene; erorile apar în timpul transcripției și translației. Ca urmare, proteinele, nu mai îndeplinesc corect rolul lor provocând tulburări metabolice, respectiv endocrine, care conduc la moarte; 3) îmbătrânirea apare prin alterarea proteinelor, după sinteza lor (după translație). Cu alte cuvinte, sinteza proteinelor este corectă: nu au loc erori nici în transcripție și nici în translație, anomaliile proteinelor apar numai după sinteză. Cauza uzurii sistemului biologic, responsabilă cu îmbătrânirea și moartea sunt radicalii liberi. V. BIOFLAVONOIDE.